© Fluent in finante 2016. All Rights Reserved.
este un concept creativ realizat de:
Aboneaza-te la Newsletter
Fii parte din comunitatea noastra! Lasa-ne adresa ta de e-mail si vei fi conectat la cele mai importante stiri si evenimente.
Puține lucruri sunt mai importante în tranzacționarea la bursă, în asumarea posturii de investitor, decat capacitatea de a-mi controla impulsurile emoționale și de a adopta un ritm și o disciplină. Oricât de mult și divers aș învăța și aș asimila, indiferent de efortul masiv depus în crearea unei strategii de investiții, absolut totul se năruie în fața impulsului, a emoției, in fața panicii sau lăcomiei.
Exista o serie întreagă de sisteme de tranzacționare, bazate pe cele mai simple reguli cu putință, care funcționează și sunt profitabile dacă sunt respectate și urmate o perioadă suficient de îndelungată de timp. Însă marea majoritate dintre noi tindem să abandonăm mai devreme sau mai tarziu regulile, iar o dată căzuți în această tentație, tot sistemul eșuează laolaltă cu disciplina autoimpusă.
Pentru a limita impactul emoțional în activitatea de tranzacționare trebuie să mă deprind să îndeplinesc, în timp, cât mai multe din următoarele condiții:
- să îmi construiesc o strategie de investire cât mai simplă și mai ușor de urmat și să o testez în cât mai multe ipostaze ale pieței, ca să câștig încredere în ea (de genul, cumpăr o acțiune când depășește maxima ultimelor 4 săptămâni sau când prețul coboară la cel mai mic nivel de la care și-a revenit în ultimul an; ori, mai complex, cumpăr sau vând o acțiune la intersecția mediilor mobile);
- să respect strategia, chiar dacă toți cei din jur par să acționeze în direcția contrară;
- să fiu conștient-de și atent-la propria lăcomie și panică;
- să îmi setez din start cel mai rău scenariu posibil – adică pierderea maximă pe care sunt dispus să mi-o asum dacă piața evoluează contrar așteptărilor mele – și să respect acest prag de ieșire din piața (în multe cazuri se întâmplă ca acest nivel să coincidă cu punctul de întoarcere a pieței și să trag apoi concluzia că aceste stop-loss-uri, cum le numim, fac mai mult rău decât bine – dar va veni și momentul în care dacă aș fi respectat nivelul de siguranțp, aș fi evitat o pierdere majoră, și pentru acest moment trebuie să fiu eu pregătit în permanență);
- apoi, să încerc să îmi fixez o țintă, un punct de marcare a profitului, fie ca procent, fie ca nivel relevant pentru piață, la care prețurile au mai reacționat în trecut, iar acolo să îmi iau profitul sau să revizuiesc strategia dacă e cazul;
- să mă feresc să urmăresc în permanență piața și să îmi dezvolt o dependență de cotații – altfel, voi deveni tot mai sensibil la fluctuațiile pe termen foarte scurt ale pieței și dispus să îmi sacrific disciplina și strategia stabilită inițial pentru un impuls de moment (care se va dovedi aproape invariabil regretabil);
- să încerc pe cât posibil să țin un fel de jurnal de tranzacționare, unde îmi argumentez în scris, cronologic, fiecare poziție pe care o adopt pe piață; acesta ar fi nu numai un excelent exercițiu de disciplină, ci și un mod de evaluare a deciziilor pe care le iau ca investitor, cât de mult a contat rațiunea și cât impulsul în activitatea mea. În general, când punem ceva pe hârtie, tindem să fim mai raționali și mai obiectivi, iar acestea sunt prețioase în trading.
Când vorbim însă de aspectele psihologice ale tranzacționprii la bursp, nu este neapărat necesar să ne limităm la o listă de interdicții. Există aici și posibilitatea de a identifica momentele oportune de investire pe termen lung la bursp, urmprindu-i atenți pe cei din jurul nostru și sondând gradul de optimism sau pesimism al pieței, fie ea de acțiuni sau de mărfuri.
Cel mai bun lucru pe care un investitor îl poate face înainte să își pună banii într-un activ este să încerce să evalueze sentimentul pieței respective, adică ce așteptări predomină în rândul celorlalți investitori, pesimiste sau optimiste? Desigur, cu cât mai experimentat devin, cu atât mai rafinată va fi percepția mea în acest sens.
Psihologia Investitorului
Informații oferite de Dan Rusu, CMT, Head of Research, Banca Transilvania
Voi identifica apoi în ce măsură balanța este echilibrată sau avem mai degrabă un consens care domină piața de ceva timp. Aici e arta adoptării poziției contrare: să am fortitudinea și hotărârea de a lua decizia opusă consensului! Când văd că pe o piață supracumparată, unde domină de ceva vreme lacomia și specula [și cam toate fondurile sunt deja “parcate”, să fiu capabil să vând, chiar dacă participanții sunt aproape în unanimitate optimiști.
Și invers, când asist la o piață consumată de panică, care vine (foarte important) la capătul unui trend persistent de scădere și când participanții sunt aproape fără excepție pesimiști și nu incapabili să vadă o schimbare de situație, de context, atunci să fiu pregătit să îmi înfrunt temerile și să cumpăr. Evident, mai ales în acest caz al extremei de sentiment negativ, când am oportunitatea de a cumpăra la prețuri foarte mici, mă voi asigura neapărat că acțiunile în care investesc sunt ale unei companii care rămâne solidă din punct de vedere fundamental.
De reținut în abordarea procesului de investire prin prisma poziției contrare e că opinia majoritară tinde să se coaguleze în timp și că semnalul propriu-zis al extremei este dat de consolidarea acesteia pâna la nivel de regulă sau dogmă: ceva de genul nimeni nu poate pierde dacă investește în acțiunea cutare sau niciun investitor nu mai cumpără acțiunile cutare. Iar pe când această atitudine s-a generalizat deja, tendința respectivă este consumată, piața e pregatită teoretic de un nou ciclu – iar primii bani care vor identifica oportunitatea vor fi ai investitorilor cu experiență, care reusesc să își stăpânească emoțiile și să se ferească să vadă în consens o regulă la adăpostul căreia să se pună.
Atenție, așadar, la emoțiile proprii, dar și la emoțiile celorlalți când tranzacționăm - vor face de cele mai multe ori diferența între un investitor de succes și unul care pleacă cu mai puțini bani!